THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

joi, 19 august 2010

ISTORIA UNUI TRANDAFIR-IV.


~Esenta apei.... amintiri pierdute!~

Apa lacului este trista. Pare ca vrea sa si spuna povestea. Pare ca este usor speriata de vibratiile creeate de cei doi tineri. Acestia se simt minunat. Timpul
parca se aproste lasandu i liberi. Liberi pentru a face ce vor. Parul de abanos al Verei se misca usor in apa lacului creand un dans fermecator.
Ralf o i.a de mana, rotind o apoi in apa lacului. O saruta usor pe gat, o ia in brate si o mangaie usor.

Dar magia celor doi este din nou intrerupta de catre sunetul telefonului lui Ralf.
Ralf iese speriat din lac. Stia cine este de cealalta parte a telefonului.
" Alo, tata..."
"Unde esti?! Sa nu mi spui ca esti cu fata aceea din nou! Vino imediat acasa!"
"Dar tata-"
"- Nu vreau sa te aud! Acasa, acum!"
"Da....Trebuie sa plec Vera..."
"...Ce se intampla cu tatal tau?"
"Este....complicat... nu pot sa iti spun acum... iti voi explica totul maine, iti promit."
"Bine..."
Baiatul fuge spre casa lasand o pe Vera uda, in apa lacului.

Luna stralucea mai puternic ca niciodata. Era luna plina. O luna rosie ca taciunii aprinsi. Cant. Un cantec. Un ca

ntec de dragoste. O dragoste interzisa. O dragoste prea aprinsa pentru a putea fi stinsa.

Si dimineata apare.
Vera nu a dormit toata noaptea:" Sa nu mi spui ca esti cu aceea fata din nou!". Aceasta propozitie ii invada gandul. "Dar...de ce sa fi zis asta? Am facut ceva gresit? Daca Ralf.... Nu... nu poate fi asta!".
~Spinii incep sa creasca mari~
Vera este trezita din gandire de sunetul a unor batai la geam.
"Vera.. Ti am promis... Haide.."
Atat a fost de ajuns. In o clipita Vera sari pe geam si amandoi pleaca in padure.
"Adevarul este ca... tatal meu nu prea accepta asta..."
"Asta?"
"Noi... el... Este intr o disputa cu bunicul tau pe teren. El crede ca bunicul tau a obtinut o parte din pamantul lui pe nedrept."

"Dar nu este adevarat! Bunicul meu are acte, a platit cu bani cinstiti. Nu ar face asa ceva niciodata"
"Posibil dar tata nu crede..."
"Si ce legatura are asta cu mine... cu noi?"
"El spune ca nu am ce sa caut cu nepoata dusmanului sau"
"..."
"Dar sti ce.... nu mi pasa! Nu mi pasa de el... de ce crede despre bunicul tau! Asta este problema lui, nu a mea"
In ochii Verei apar lacrimi. Se opreste. Privirea ii este atintita catre pamant. Lacrimile ii cad pe pamantul uscat. Dar, asa de repede cum ghepardul fuge ca sa si apere copii asa si Vera intr o clipita este la casa baiatului, lasandu l pe Ralf in urma cu o privire socata.
Linistea din jurul casei este imediat sparta de pasii fetei, urmati de sunetul scrijelit al soneriei casei.
Doi ochi verzi ii intampina privirea furioasa a fetei:
"Va pot ajuta cu ceva?" se aude apoi o voce subtire.
"Da... as dori sa vorbesc cu domnul Hamilton, daca se poate, va rog" raspunde Vera, calm, dar fe
rm.
~Un bulb sta sa infloreasca~


Va urma.



0 comentarii: