THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

miercuri, 8 septembrie 2010

ISTORIA UNUI TRANDAFIR-V.


~Si crezi ca poti face fata?~

O canapea, o masa, un ceas, un dulap, o biblioteca si... un ceas. Un ceas care inca isi asteapta randul. Care inca asteapta sa urle, care deabia asteapta sa fie liber.

Vera astepta, tensionata sosirea domnului Hamilton.  In corpul ei simtea numai arsuri. Stia ca e bine ce face dar nu simtea asta. Incearca sa gandeasca pozitiv. Ochii i se invart in camera incercand sa-si gaseasca locul. 

Este liniste. O liniste superba. O liniste ametitoare. Fata simte cum linistea o calmeaza. Dar, bineinteles, linistea este intrerupta de sunetul bocancilor din piele ai lui Tom, tatal lui Ralf.

"Da. Ce doresti, fatuca?"

"Buna ziua. Ma numesc Vera..."

"Stiu cine esti! Esti fata cu care umbla copilul ala fara minte, Ralf"

"Da, eu sunt. Am venit sa discut cu dumneavoastra."

"Prea bine. Dar scurt. "

"Desigur. Recent am aflat de disputa dumneavoastra cu bunicul"

"Ah... omul acela..."

" Bunicul meu nu este hot. A platit cu bani curati tot"

"Nu este vorba despre asta!"

"Dar?"

"Vezi tu... Poate sti ca Ralf nu are mama, nu?"

Inima Verei se opreste. Ochii atenti la domnul Tom se maresc dintr o data. Ochii ii sunt umezi.

"Nu?"

"Nu... nu stiam...." spune Vera.

"Nici nu ma mira. Ralf nu vorbeste despre asta. Nu a mai vorbit despre Amanda, iubita mea sotie de cand a murit..."

"As putea sa intreb cum a murit?"

~Bulbul incepe sa prinda forta~

Strada este goala. Sau, aproape. Un baiat trist, merge cu pasi grei si parca goi pe pamantul uscat. Nu se gandea decat la pamantul udat de lacrimile Verei. Nu vroia decat sa o vada, sa o ia in brate si sa o sarute ca dupa sa ii vada zambetul timid. Ajuns aproape la usa, Ralf se apleaca catre usa, auzind niste voci. Se opreste. Deschide usa usor si ii vede pe tatal sau si pe Vera discutand. Ascultand cu atentie, baiatul ii aude vocea tatalui.

"Am fost luati prin surprindere. Sotia mea era in masina, intorcandu se acasa. Cand un sofer nebun ii taie calea, distrugand toata partea din fata a masinii. Si nu mi place sa mi amintesc ca Ralf a vazut toata scena. Iesise la poarta sa o intampine pe mama lui.Si... a vazut nenorocirea.... Iar bunicul tau nici nu a venit sa isi ea adio de la ea... Erau prieteni buni..." se opreste. Din ochii ii cad lacrimi.

Ralf, este socat, ascultand tot. Si a amintit toate imaginile mortii mamei lui:Masina, mama lui facandu i cu mana, el strigand-o si intr o fractiune de secunda...ea nu mai exista... Acum doua persoane plangeau. Ralf si Tom.

Vera a ramas socata, vroia sa spuna ceva dar... in zadar.

"Ralf nu a mai zambit, nu a mai ras de atunci. Recent l am vazwt fericit. Parea un vis. Atunci mi am dat seama ca doar o parte din Ralf a murit acolo, impreuna cu Amanda. Sti cand am vazut acea fericire?"

"C...cand? isi facu Vera curaj sa vorbeasca.

"Atunci cand vorbea de tine. Imi era frica. Imi era frica sa nu l pierd, sa nu se ataseze prea mult de tine, sa nu sufere... Dar, cand l am vazwt asa de fericit..."

"Eu... eu doar..." Vera nu mai putea sa vorbeasca. A murmurat un simplu" Multumesc." si a plecat, aproape plangand.

La usa vede o umbra. Umbra a baiatului pe care si a dat seama ca il iubeste. El isi intoarce capul, tresarind la privirea ei. Ea il priveste, ii zambeste cald, il ia in brate, jucandu se cu parul lui. El o strange tare, nevrand sa o lase sa plece. Ea il ia de mana, si ies amandoi pe usa, catre o alta stare.

~Un trandafir mic apare~


Va urma.

0 comentarii: