THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

joi, 14 octombrie 2010

Iubirea...


Este trist cum cineva se poate atasa de o persoana in o foarte scurta perioada de doar 2 zile.  Este trist ca nu si-o poate scoate din minte nici macar in vis. Este trist ca-l iubeste... Este trist ca fiecare lucru pe care il face ii aminteste de el. Si parfumul ala... Acel parfum ii amorteste corpul, o face sa se simta slabita, instabila, vulnerabila. Vulnerabila de atacuri nemiloase din partea celor din jur. Poate cineva sa spuna ce gandestea ea, ce ar vrea sa spuna, sa faca, ce simte? Ar putea cineva sa ii inteleaga aceste trairi si sentimente? Ar putea cineva sa ii indulceasca lacrimile amare cu cel putin un gram de interes?. Ar putea cineva sa-i spuna "Hei, totul va fi bine, toanto! Gandeste-te si la tine!"... ar putea? Poti sa faci un caine vagabont sa nu mai muste dupa ce a fost lovit, batut, maltratat, batjocorit de toate celelalte persoane? Poate curcubeul sa contina si negru?  Defapt, ce ar fi daca ar fi numai negru, daca ar putea arata culoarea inimii ei? Oare ar trebui sa-l uite, sa treaca peste? Daca acel capitol s-a incheiat dar se va redeschide peste nu foarte mult timp... timp in care sentimentele si-au retras atacul si ea e gata sa mearga mai departe? Daca ultima ploaie din sufletul ei a reusit sa se opreasca? Iubirea nu are limite deci daca ar incepe totul, ca apoi sa se termine in acelasi fel, pentru a-i injughia, pentru ai rani, pentru ai sfarsi sufletul iar? Suflet sfarsit de atatea temeri, atatea lacrimi, atatea dezamagiri... 

Sfarsit de iubire...

0 comentarii: