Hello again.

Ha, amuzant cum intr-un an iti schimbi atat de mult gandirea si sentimente. E incredibil cum poate actiona mintea umana, ca sa nu mai zic de inima.
Mi-am iesit din mana, inspiratia e inca la locul ei... Si sti, e ciudat cat de repede iti poti schimba sentimentele si gandirea despre o persoana imediat ce ai intalnit-o pe a doua. Ciudat, nu? Si, desi  li se intampla lucrul atator persoane, nici una nu poate explica de ce. De ce? De ce? De ce? Stai si iti bati capul cu problema asta pana cand incepi sa iti inventezi propriile rapsunsuri... gresite desigur.
Era un timp cand visam la povestea de dragoste a Cenuseresei. Te duci la un bal, te indragostesti de cel mai fermecator barbat care, atat de indragostit de tine face tot posibilul sa te gaseasca, apoi traiti fericiti pana la adanci batraneti. Cat de frumos si totusi fals.
Schimband subiectul. Stateam si imi inchipuiam cat de urat am "ars-o" vacanta asta. Desigur, a fost amuzant, persoanele potrivite, locul potrivit. Dar parca lipseste ceva. Acum, de exemplu, ma vad undeva la Padina, stand pe butucul meu favorit de acolo, cu o ciocolata calda in mana, cu hanoracul rosu pe mine, ascultand muzica la maxim in castile mele ca apoi sa o opresc pentru a asculta ciudateniile din padure, in timp ce ma uit la stele si descoperind fiecare zodie si forma astrala de pe acel cer limpede. Sa stiu ca sunt singura acolo, constienta ca poate veni ursul din clipa in clipa (vorbesc serios), simtind mirosul de gratar. Apoi sa adorm iar dimineata sa ma trezesc, si sa ma uit pe geam, din camera mea unde am cea mai buna vedere la raul care curge neobosit, si la pasarile care-si canta armonios cantecele. Sa ies afara si sa ma atinga razele soarelui ca in locul unui "buna dimineata".
Asdfghjkllll. Vise, prea multe vise.

Sfat.

Mereu auzim aceste cuvinte"Lasa, iti raman amintirile". Ok, amintirile raman, dar cu ce te ajuta? Iti reamintesc doar de ce a fost in trecut... de voi doi. Te ranesc pentru ca sunt minunate dar nu pot reveni in viata ta. Asa ca tu traiesti in iluzia lor. Crezi ca sunt vii si odata cu ele si sentimentele daruite atunci. Dar nu sunt. Unul dintre voi mereu uita mai repede, unul poate deja a uitat, asa ca poti sa inchei toata povstea si sa lasi deoparte aceste gunoaie numite amintiri cu care nu ai ce sa faci. A trecut peste. Fa-o si tu!

My dream.

"X o place pe Y dar Y il place pe alt X care X place pe dracu". Dar de ce nu poate doar ca X sa o placa pe Y si Y sa l placa pe X?

facem asa. o ecuatie.

x + y= ?
x + y + x= problema

deci
2x + y= nu merge

asa ca schimbam si
2(x+y)/2=> x(al doilea) + y= imposibil

pentru ca
x nu o divide pe y desi y il divide pe y

si ajungem la MULTIMEA VIDA!

Ok... gata cu matematica.
Hei, smile! E decemebrie. Iarnaaaa, zapadaaa care nu eeeee. Cam naspa nu? Ummmm. Pai pai, vine ea. Trebuie sa vina. In sufletul meu a venit deja, deci garantez ca vine si la voi.
Incerc sa zambesc de buna impresie, ca sa nu par ciudat, ca sa para ca ma simt bine... Nu ma simt bine! Nu ma mai simt de 4 zile incoace. Motivul? Necunoscut pentru voi, si asa o sa ramana.
Si visez, cum incerc sa ma ridic din tarana de lacrimi amare, blesteme si dorinte neimplinite in care ma aflu. Imi cer scuze ca te-am ranit, nu asta am vrut:).
Nu am vrut si nu mai vreau nimic. Vreau doar sa traiesc intr-un vis din care sa nu ma mai traiesc. Sa ma aflu undeva, langa un lac, cu acel cineva special langa mine care sa ma i-a de mana si sa-mi sopteasca numai cuvinte dulci care sa ma faca sa tremur de placerea cuvintelor spuse de el. Apoi din senin o sa inceapa ploaia, el o sa dispara iar eu o sa raman speriata, tot intinsa pe pamantul acum ud. Sa simt cum ploaia imi ataca gingas corpul inghetat. Pielea palida, gura rigida, ochii larg deschisi, imi gasesc sfarsitul acolo.

Meditatie pentru cateva secunde.

"Fantezia nu este decat inceputul"
Hm... Afirmatia asta ma duce cu gandul la mai multe ganduri. La cum imi vine sa inchid ochiii ca apoi sa ii deschid si sa ma trezesc pe o plaja pustie, cu nisipul care sa se joace delicat in palmele mele, cu vantul care sa-mi sopteasca la ureche cantecele mele preferate, si sa simt cu marea imi atinge usor talpile, facandu-ma sa ma ridic incet pentru a observa ce e in jurul meu urmand ca dupa sa ma trezesc in spatiul, intr-un loc necunoscut al universului. Sa simt ca pot atinge orice entitate a spatiului. Sa simt ca pot controla ce vreau eu si ca destinul meu si al celorlalti este in mainile mele.
Si totusi parca dintr-o data ma trezesc intr-o sala de bal, dansand un vals vienez cu un oarecare tanar necunoscut. Sa ma las purtata in bratele lui ferme dar totusi delicate care imi cuprind trupul, si rochia din matase, bleu inchis care se muleaza usor pana la brau si apoi cade cu delicatete pana la glezne. Si parul meu prins intr-un coc elegant de culoare castanie asteapta tacut finalul dansului. Cu ochii inchisi ma las purtata de ritmul dansului si sper sa nu se mai termine. Sa simt lumea cum se uita mandra catre noi si impresinata. Picioarele nu vor sa simta oboseala si continua in acest stil pana la terminarea dansului. Sa ma simt ametita de la parfumul lui insa sa nu pot sa ii vad privirea. Sa creeam un moment format numai din atingeri gentile si dans. Sa folosim limbajul dansului pentru a ne cunoaste mai bine. La terminarea dansului el imi atinge usor mana cu buzele lui dupa care dispare in multime. Si dintr-o data sa ma simt goala, goala inauntr-ul meu si confuza. Confuza, confuza, confuza.

Like...

I'm feeling so happy... but why this wind of sadness doesn't leave me alone?
I found my happiness... but why those tears don't stop?
Somebody just mixed my emotions and made me what I am today, and what I feel today, this week, this month, this and the next year...

She started to think about her past. Last year was different, indeed. It was other him, other feelings, other world, other sound of talk at the phone at night, other kisses, other hugs, other passion. They aren't the same. Actually, they are very different but she is feeling the same. Why? Why this wave of thoughts and memories are in her head? It could be the fact that last year, on this time, maybe at this hour, she was with the other? Maybe. He hurt her. She won't suffer like that ever again or that's what she hopes. The new "him" has made her happy. (so far by now.)
She is afraid of those two words : TWO WEEKS. I don't want to tell the reason, she knows it very well.
The thing is. It's a new "him", it's a new "they", it will be a new "her".
She will find her peace, she will be happy... someday.

Early winter.

Duude. Winter had came earlier this year. And with winter i mean those feelings that it brings to me. That feelings of confusion, sorrow and pain. I hate them, but at the same time i can't live without them. I've started to think about this thing, this unimportant nown in the vocabulary but so important in our life: soulmate. What's up with it?!This world comes with another one: LOVE. Love... who knows this feeling afterall? We were always told that we will know when it will be the time and that it couldn't be described in words. Hm. Ok, but we always use it without mean it. I mean how many time you've said" I love you" in joke or because you were kind of forced to say it? So here's something to think about. What is like to feel your true soulmate and to give to him/her unconditionally love? How does it feel like? Could we imagine the feeling or it's just a fantasy?