My dream.

"X o place pe Y dar Y il place pe alt X care X place pe dracu". Dar de ce nu poate doar ca X sa o placa pe Y si Y sa l placa pe X?

facem asa. o ecuatie.

x + y= ?
x + y + x= problema

deci
2x + y= nu merge

asa ca schimbam si
2(x+y)/2=> x(al doilea) + y= imposibil

pentru ca
x nu o divide pe y desi y il divide pe y

si ajungem la MULTIMEA VIDA!

Ok... gata cu matematica.
Hei, smile! E decemebrie. Iarnaaaa, zapadaaa care nu eeeee. Cam naspa nu? Ummmm. Pai pai, vine ea. Trebuie sa vina. In sufletul meu a venit deja, deci garantez ca vine si la voi.
Incerc sa zambesc de buna impresie, ca sa nu par ciudat, ca sa para ca ma simt bine... Nu ma simt bine! Nu ma mai simt de 4 zile incoace. Motivul? Necunoscut pentru voi, si asa o sa ramana.
Si visez, cum incerc sa ma ridic din tarana de lacrimi amare, blesteme si dorinte neimplinite in care ma aflu. Imi cer scuze ca te-am ranit, nu asta am vrut:).
Nu am vrut si nu mai vreau nimic. Vreau doar sa traiesc intr-un vis din care sa nu ma mai traiesc. Sa ma aflu undeva, langa un lac, cu acel cineva special langa mine care sa ma i-a de mana si sa-mi sopteasca numai cuvinte dulci care sa ma faca sa tremur de placerea cuvintelor spuse de el. Apoi din senin o sa inceapa ploaia, el o sa dispara iar eu o sa raman speriata, tot intinsa pe pamantul acum ud. Sa simt cum ploaia imi ataca gingas corpul inghetat. Pielea palida, gura rigida, ochii larg deschisi, imi gasesc sfarsitul acolo.

Meditatie pentru cateva secunde.

"Fantezia nu este decat inceputul"
Hm... Afirmatia asta ma duce cu gandul la mai multe ganduri. La cum imi vine sa inchid ochiii ca apoi sa ii deschid si sa ma trezesc pe o plaja pustie, cu nisipul care sa se joace delicat in palmele mele, cu vantul care sa-mi sopteasca la ureche cantecele mele preferate, si sa simt cu marea imi atinge usor talpile, facandu-ma sa ma ridic incet pentru a observa ce e in jurul meu urmand ca dupa sa ma trezesc in spatiul, intr-un loc necunoscut al universului. Sa simt ca pot atinge orice entitate a spatiului. Sa simt ca pot controla ce vreau eu si ca destinul meu si al celorlalti este in mainile mele.
Si totusi parca dintr-o data ma trezesc intr-o sala de bal, dansand un vals vienez cu un oarecare tanar necunoscut. Sa ma las purtata in bratele lui ferme dar totusi delicate care imi cuprind trupul, si rochia din matase, bleu inchis care se muleaza usor pana la brau si apoi cade cu delicatete pana la glezne. Si parul meu prins intr-un coc elegant de culoare castanie asteapta tacut finalul dansului. Cu ochii inchisi ma las purtata de ritmul dansului si sper sa nu se mai termine. Sa simt lumea cum se uita mandra catre noi si impresinata. Picioarele nu vor sa simta oboseala si continua in acest stil pana la terminarea dansului. Sa ma simt ametita de la parfumul lui insa sa nu pot sa ii vad privirea. Sa creeam un moment format numai din atingeri gentile si dans. Sa folosim limbajul dansului pentru a ne cunoaste mai bine. La terminarea dansului el imi atinge usor mana cu buzele lui dupa care dispare in multime. Si dintr-o data sa ma simt goala, goala inauntr-ul meu si confuza. Confuza, confuza, confuza.

Like...

I'm feeling so happy... but why this wind of sadness doesn't leave me alone?
I found my happiness... but why those tears don't stop?
Somebody just mixed my emotions and made me what I am today, and what I feel today, this week, this month, this and the next year...

She started to think about her past. Last year was different, indeed. It was other him, other feelings, other world, other sound of talk at the phone at night, other kisses, other hugs, other passion. They aren't the same. Actually, they are very different but she is feeling the same. Why? Why this wave of thoughts and memories are in her head? It could be the fact that last year, on this time, maybe at this hour, she was with the other? Maybe. He hurt her. She won't suffer like that ever again or that's what she hopes. The new "him" has made her happy. (so far by now.)
She is afraid of those two words : TWO WEEKS. I don't want to tell the reason, she knows it very well.
The thing is. It's a new "him", it's a new "they", it will be a new "her".
She will find her peace, she will be happy... someday.

Early winter.

Duude. Winter had came earlier this year. And with winter i mean those feelings that it brings to me. That feelings of confusion, sorrow and pain. I hate them, but at the same time i can't live without them. I've started to think about this thing, this unimportant nown in the vocabulary but so important in our life: soulmate. What's up with it?!This world comes with another one: LOVE. Love... who knows this feeling afterall? We were always told that we will know when it will be the time and that it couldn't be described in words. Hm. Ok, but we always use it without mean it. I mean how many time you've said" I love you" in joke or because you were kind of forced to say it? So here's something to think about. What is like to feel your true soulmate and to give to him/her unconditionally love? How does it feel like? Could we imagine the feeling or it's just a fantasy?

Amintiri.

In nimicul pe care noi il numim viata se pot inampla lucruri la care nu te-ai gandit vreodata. Treci pe strada crezand ca este ceva normal si numai ai timp sa te uiti imprejurul tau pentru a-ti cunoaste propriul "teren". Crezi ca le sti pe toate si totusi sunt atatea lucruri pe care ai vrea sa le aflii.

De cand ai fost mic ti-ai imaginat un anumit lucru si teoriile si logica ta de atunci iti par puierile acum. Te gandeai probabil "cum zboara avionul pentru ca, frate, este imposibil!" sau "pantofii din lac se numesc asa pentru ca poti sa calci in lac cu ei,nu?" sau " daca-mi ascut unghia cu ascutitoarea ce forma o sa aiba?" sau poate " priza asta are doua gauri negre. Hei ce chestie sunt cat degetele mele de subtiri. Ma intreb ce face?- ca apoi sa incepi sa plangi si sa nu ai curajul sa ii spui mamei ce s-a intamplat". Cel putin "perlele" astea le faceam/gandeam/spuneam eu. Deasemenea toate fricile provocate de catre parintii pentru a te feri de belele(asa spui ei.) avand grija ca in fiecare avertisment sa contina si o doza de ironie:" Ai grija. Daca iti dai cu lama de ras pe mana o sa-ti creasca parul ca de mamut.!" sau "mananca tot sau numai cresti mare!(frate pe bune, cum sa ramai de nici juma de metru?!)" si de fiecare data cand faceai vreo boacana iti bagau o replica "ti-am spus eu! de ce numai ascultat?!". Da sigur... de parca frica ar bate curiozitatea atunci cand esti mic. Stai si te gandesti la ce ai facut cand erai mic si iti asculti rudele cu jena cand iti povestesc cum " ai facut un cucui cat un pepene dupa ce sareai in pat si ai venit cu capul in perete" sau "atunci cand jucai de-a fat-ascunselea si, in distractia ta nu observi fierul care e pe cale sa-ti intre in cap" sau ce zici de vremea cand " te distrai asa de mult incat ai intarziat 3 ore acasa si te-ai trezit singur, in fata usii, parintii tai adormind demult, convinsi ca esti in camera ta si facand ochii cat farfuriile atunci cand te vad plangand in fata usii"oh, sau fraza preferata alor mei"mai tineti minte cand era Valeria mica si i-a furat copanul de pui din farfuria lui tataie? Am poza cu ea! Hai! Sa v-o arat!" iar eu una bag capul in pamant si rad de buna impresie, dandu-i coate mamei si spunand"dar chiar nu este nevoie! creed ca am vazut ceva pe geam. Hai sa vedem ce este!" .

Acum totul e amuzant si te gandesti cat de mult ti-ar placea sa retraiesti acele clipe, in timp ce atunci cand erai mic te iti faceai planuri pentru "un maret viitor", dar nu te gandesti la momentul in care traiesti si, deasemenea nu te gandesti ca el trece odata cu aceste ganduri si aceste randuri. Iubesti, plangi, atingi, gusti, simti, traiesti. Continua pe drumul asta.

Question? No, please.

While I was walking today, I saw lots of people walking happy, smiling, having a good day. So I was thinking:" I was like them. Why?" Why did I change so much?
Look, I'm not ok. So you can stop asking me this, please, because it really sucks to hear this question everytime, knowing that I have to lie "yes, I'm fine." over and over again. You, just don't know.
Hundreds of persons have come and passed throw my life and it really hurts to see everyone just saying goodbye to all. Trust me, it hurts really bad.
The clock is ticking so fast I don't know if I can keep up with it anymore.
One day, I will find my peace. One day... One day I will be what I want.
Someone asked me a few weeks ago what would I be if i would want. I looked at her and didn't know what to say. I mean, what should I say?
-I would like to be a bird- To fly everywhere I want, to see new places whenever I want, to feel the wind throw my featers.
I would like to be a dog- To run freely on the streets without care if someone sees me.
I would like to be the moon- To bring light from the sun when the night is setting in the city.
I would like to be a tree- To change every single time without making people putting question marks on the about what is going on with me.
I would like to be the rain- To fall on the hot soil, refreshing it every time, to make people dance or sing, or even cry while I'm falling.
I would like to be a Phoenix- To rebirth from my ash everythime when my time coming.-
So tell me, how should I tell this to every person without considering me nuts? I'm not nuts, I'm just dreaming about something I could only be in my dream. Sometimes I wish I won't wake up, so my dream can continue for ever.
So, if you didn't understand all this, don't try. You won't get it anyway. I just want me back.

Cheers.

Continua!

Singurele lucruri frumoase sunt cele la care ai visat toata viata. Acel colt ascuns al lumii tale in care poti fi orice iti doresti. Poti sa faci orice pentru ca tu esti stapan. Culori-poti picta in culorile tale. Este lumea ta, sunt gandurile tale iar daca nu ai avut-o si nu o ai inseamna ca niciodata n-ai stiut ce e acela un vis si poti sa incerci sa explici cu toata logica ta fara sa pricepi vreodata.
Vrei atitudine? Invata sa o dobandesti.
Vrei sarcasm? Invata sa razi.
Vrei razbunare? Invata sa pierzi.
Totul incepe cu inceputul. Anii ce au trecut pot sa fie totul pentru tine sau pot sa nu insemne nimic. Nici nu mai conteaza asta! Ideea este ca trebuie sa lupti pebtru ceea ce vrei, sa fi ranit, sa simti asta si sa-ti simti ranile cum se vindeca. Ele te pot impinge inainte sau te pot intoarce de unde ai plecat.
Poti sa lupti si sa pierzi sau sa fi de la inceput pierzator. Ranile sunt doar un pretext de a renunta fara a vedea finalul luptei.
Poate ca azi ploua dar maine poate totul va fi mai bine decat in ultima zi de soare. Poate nu e timpul tau acum- ASTEAPTA-L.!
Treci prin viata cu diferite sentimente pentru diferite persoane care, cu timpul oricum palesc(de tot sau nu). Vremea ta tot va veni si atunci orice cuvant va fi infim. Ti-ar trebui doar energia care iese usor din tine, afirmandu-se.
Daca ai curajul sa continui poti ajunge la destinatia dorita si foarte mult visata.
Esti puternic/a. Ai puterea sa treci peste tot. Inspira adanc si deschide ochii- poate fi mai usor decat pare.!