Ajutor.

Si simtea cum explodeaza. Incet palea. Nu mai realiza nimic, nu constietiza nimic. Era inchisa. Nu putea, nu vroia sa vorbeasca cu nimeni. Incet incet toate s au adunat... despartirea de el, certuri, uitarea lui pentru ca apoi sa ii rupa iar inima, certuri, izolare, nestiinta, certuri,distrugere.  S-a saturat de tot. Nu mai stie ce vrea, nu mai stie ce face unde e. Inima ei incet se rupe, sufletul se detaseaza, corpul ii amorteste. Tot, tot , TOT! S-a saturat de tot! Nu poate sa zica nimic si moare! Moare incet, paleste! O arde, o zgarie, o strange, o termina! Aude cuvinte in cap, nu e in regula. Daca nu are pe cineva, acolo, sa ii coloreze inima, sa o faca sa iubeasca, sa simta din nou vibratiile pamantului... nu mai se putea face nimic. Avea nevoie... avea nevoie... avea nevoie... STOP! E deja prea tarziu pentru tot...