THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

sâmbătă, 25 decembrie 2010

To be or not to be Christmas.


Hm., Ok. In primul rand Craciun Fericit! voua:). Macar voi sa-l aveti. Da, e Craciunul, un craciun pe care nu l visam NICIOADATA! Aiurea. Cand imi faceam atatea vise si sperante sa vina ceva care sa ma loveasca cu atata forta, cu atata ura, in asa fel incat sa ma distruga cu tot. Tipic...

Oricum. Este inca Craciunul. Inca pot face ceva sa schimb acest lucru. Inca ma pot distra cu ratatii mei si cu dobitocul mew. Si oricum o sa bat o vaca(Simte-te!!!) pentru ca e numai vina mea.

Bradul de craciun, dimineata de cadouri, caldura din suflet, fericire. Totusi am primit aceste lucruri so thank you Santa. Totusi... o data ce zapada s-a topit a luat o parte din bucuria mea de copil. Acea bucurie care inveselea pe oricine. Bucuria aia prosteasca. (NU MAI AVEM TIMP! A VENIT CRACIUNUL). Craciunul a venit si e pe cale sa ne paraseasca, vizitandu-ne abia la anu... Trist. Cu el o sa ia toata melancolia,toata zapada, toata iubirea lasata in acea zapada, toate visete asezate pe ea, toate visele facute cand ea inca nu se nascute. Acel vis cu noi doi in zapada nu s-a implinit btw:). Craciun distrus? Poate. Inca mai pot sa-l repar. Cu ajutorul lor, si da, imi permit sa le scriu numele: Abbey, Woody, Samy(bro), Iyoa, Deey ;x, Alex(vacaa), Balah, Stefan, Gal, Tiia, Seby, Hoc, Kes, Zeis, Tunaru, Gica, Bety, Ciuca, Bursu. Ei sunt cei carora ma pot confesa, asteptand laude, sfaturi sau bobarnaci bine-meritati. PE EI II IUBESC FRATE!


Deci: To be or not to be? Ramane de vazut. Voi ce parere aveti?


marți, 21 decembrie 2010

Spiritul Craciunului?


Ieei. Ce tare! Vine Craciunul! Spiritul sarbatorii dadada :>? Aaa.. NU?! Evident nimic nu mi se implineste. Evident totul a ramas la fel. Evident love... hm, not really:D. Ce spirit de Craciun, ce dragoste, ce veselie? Durere, amagire, suspine, dor, speranta distrusa, lacrimi. Asta da. Cred ca ar fi mai bine sa sterg totul cu un burete, oricum era evident ca dorintele nu mi s-au implinit.

Ok, sa vedem lista:


Veselie: X

Spirit de Craciun: X

Prietenie: O

Vise: X

Speranta: X

Distractie: X

Dragoste: un mare X

Uuu. Super. Dar, pana la urma ei imi pot da toate astea. Da, chiar pot pentru ca ei chiar pot fi numiti prieteni adevarati. Relatie pe bune? Ce e aia? N am asa ceva, nu cunosc, vorba unei tovarese"nampleaca". Papapapapapapapapapppaaaaaaaaaaaaaam. Si ghici? CADOURI DE CRACIUN! VREAU VREAU VREAU VREAU. Vreau tooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooot. 

Oricum. E iarna, zapada, hm, frig, ger, zapada, inghet, maini rosii si sloi... un timp f bun pentru gandit!

Oricum. Sunt deceptioanata grav, dee.. toti! Oricum. Fiti pe pace si... da... Merry X-mass :).


vineri, 10 decembrie 2010

Fara inspiratie.



Mda.. si wow, iata-ma fara inspiratiie, scriindu-mi toate prostiile care-mi vin in cap... Gen, nu ma recunosc, nu stiu ce e cu mine. M'a schimbat atat de mult incat nu ma mai cunosc... pacat... si'mi placea schimbarea asta. Un lucru insa imi place. El mi-a umplut golul de la celalt tip si... pe langa asta mi-a umplut tot si cu dragostea lui(asa credeam ca este... aiurea), ceea ce nu cred ca e foarte bine. Defapt, nu e bine deloc. E aiurea... Stres, stres, stres, lacrimi, minte stricata, planuri stricate, vise pierdute. Si cand credeam ca nu se poate mai rau. Hm, din nou viata imi demostreaza ca ORICAND SE POATE SI MAI RAU. Ok dar ceva bine nu se poate intampla? Adica ma refer ceva bine care sa dureze mult, nu care apoi sa se transforme in depresii si etc. Hm... gandesc,gandesc,gandesc. Hm.. viitorul.. cum il vedeam, cum ma facea sa-l vad... da viitorul apropiat si chiar cel indepartat. Suuuppperrr. Aiurea. Si cand credeam ca poate fi altceva. Hm. Manastire, calugarite... aceasta idee nu suna chiar asa de rau. Cel putin stiu ca inima mea e safe. Mmm. Faza tare. Am reusit sa ma distrez chiar.. 10 minute! WOW! Ideea e ca, iarna asta o sa fie... sa spunem altfel. Desigur, singura de Craciun... imi doream altceva... Totusi, am degand ca macar 2 din dorintele mele sa mi le indeplinesc. Inca pot simtii caldura din casa mea in dimineata de Craciun. Si pentru asta sunt multumita. Oricum, cu sau fara el. Prefeream cu daaaar wtv!! Tot o sa fie iarna. Tot o sa ma distrez cu ratatii mei,tot o sa ies cu siiiis afaraaa si sa vorbim vrute si nevrute, tot o sa-l sapunesc pe Samy( bro-ul meu... forever. te iubesc vacooo:-w),  tot o sa-l tavalesc pe Balah in zapada, tot o sa-l "apostam" pe Gal TOTI cu zapada pana la refuz(adica ori suntem golani ori nu mai suntem?!), tot o sa o numim pe iTiia brainless, tot o sa-l invat pe Tunaru cantecul la chitara(nu ma las pana nu il inveti ma!!!), tot o sa-l convingem pe Stefan sa iasa cu noi, tot o sa vina Iyoa mea la mine sa simta si ea Craciunul, tot le pe Woody si Abbey la mine de Revelion, tot ei o sa ramana alaturi de mine indiferent daca trec prin despartiri sau prin lucruri fericite, pentru ca ei sunt pana la urma singurii care ma iubesc cu adevarat. Pot sa fiu frumoasa sau urata, pot sa ma tund la chelie, pot sa ma "tencuiesc" ca o bitch, pot sa am o zi proasta si sa ma cert cu ei, dar stiu ca ei sunt acolo pentru mine, si ma iubesc si accepta asa cum sunt. Asta este prietenie adevarata frate. TOT O SA MA DISTREZ!(cu saw fara inima franta sau cineva alaturi). Tot o sa plang(de fericire sau de dor), tot o sa intreb"ASTA-I TEMA?" tot o sa continui cu "N-AVEM TIMP! VINE CRACIUNUL!". Asta e, cum am trecut peste ceilalti trec si de data asta, in cele din urma amintirile nu o sa ma mai doara, sa ma sece, or sa fie calde placute, sper. Cam asta cu (ne)inspiratia mea. Pace.


P.S- BETO MI-E DOR DE TINE, TEMBELULEEEEE:((

luni, 6 decembrie 2010

O vreau... am nevoie de ea..








Vreau iarna. Vreau sa-l uit. Vreau sa uit tot. Vreau sa-mi inghete toate amintirile, tot! Vreau distractie, vreau sa uit de toate promisiunile facute. Vreau sa fiu inghetata toata si sa nu mi pese atata timp cat stiu ca ei sunt acolo. Vreau sa ma joc, vreau sa fac oameni de zapada, vreau sa fac bulgari de zapada si sa ii arunc in ratatii mei. Vreau sa fiu copil. Vreau sa iubesc si sa simt asta. Vreau sa simt zapada in mainile mele. Vreau sa impodobesc bradul meu. Vreau sa il fac cat mai colorat. Vreau culoare in viata mea. Vreau ca lumea sa simta focul din inima mea in perioada asta. Vreau sa il impartasesc cu toata lumea. Vreau sa cant colinde, vreau sa merg la colindat. Vreau sa le daruiesc cadouri celor pe care ii iubesc cu adevarat, chiar daca nu voi primi in schimb. Vreau sa ma impac cu toti, vreau liniste. Il vreau inapoi. Vreau tot inapoi. Vreau sa-mi incalzesc mainile rosii si ingetate cu o ciocolata calda. Vreau sa fiu sapunita, vreau sa sapunesc.  Vreau sa ma distrez, vreau sa simt ca traiesc. Vreau sa ma cert cu mama pentru ca am intarziat acasa din cauza distractiei. Vreau sa desenez pe masinile inghetate. Vreau sa ma dau cu saniuta impreuna cu acea persoana, dar si cu ei. Vreau ceva special. Vreau iarna mea. Vreau iubire de iarna. Vreau parul meu ondulat si dezordonat. Vreau naturalete. Vreau sinceritate. Vreau fidelitate. Imi vreau prietenii langa mine. Vreau un Craciun destul de puternic incat sa-mi aline durerea... toata durerea. Vreau sa adorm cu gandul ca vine Mos Craciun iar dimineata inima sa-mi salte vazand cadourile sub brad. Vreau sa ne intalnim toti la bunica acasa pentru mai multe cadouri si pentru a le putea canta colinde, pentru a le putea vedea zambetele mandre si emotionate. 

Vreau inghet total. Vreau sa simt ca sunt iubita cu adebarat. Fara inselatorii, fara promisiuni false. Vreau filme de craciun vizionate impreuna cu sora mea. Vreau sa ies de la scoala cu gandul la o partida de bulgareala si sapuneala. Vreau suflete impacate. Vreau acel cozonac facut de mama cu atata dragoste... Vreau iarna copilariei mele...

vineri, 3 decembrie 2010

For you with love...




were did our happiness and love go?
were did our dreams togheder disappear?
what did we do by arriving at this moment, were we can't know what to do, or what to make?
where we meant to last forever? where we meant to be?
i remember when we were holding each other and promise we wont let each other down. i remember us being happy...
you filled my heart..
i remember the first day... it's was unreal... i remember i told you looked unreal. was i wrong?
i remember our happiness and excitement... i remember you protecting me and promise me that you won't let anybody harm me..
i remember the nights spend by the phone, laughing or talking serious... i remember your voice telling me that you love me.
maybe they were right.. maybe we don't deserve each other. i remember telling them hard worlds just to defend you...
dreaming of you was like air, like wings for a bird..
was i just a dream and i finally opened my eyes to see were we are, what are we doing?
what if we just throw the past away and live the present with a vision a future? will you still want that?
i'm sorry baby...
[< / 3]

marți, 30 noiembrie 2010

Um...


Ok, so I'm afraid. I'm afraid that everything with him will end... I feel like he's gonna disappear... Like he never existed. But someday, maybe I'll finally find why the love I share can't be feel, and... maybe I'll find why I couldn't be loved by anybody. And maybe... just maybe I'll know me. Like... a part of me is still missing from... the last incident. And he helped me find it. For what? Just to distroy me too, or he felt my invulnerability? I thought... I thought that... that he would be different... he looked so different... he acted so different... Unfourtunally i fell in love with a speed much higher that the speed of the light... Like... I'm confused... I just want a pure love... with pure feelings... and if this love doesn't exist or it's just a fake love... i gotta let it go... One think it's for sure. Something's gonna happen, something's gonna end...

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

O alta relatie distrusa-ASA SI?!




Ok, intr un mod surprinzator:)) Se simte bine. EXCELENT. Nu simte nimic. Aiurea. Si cand totul parea perfect. Se pare ca nu era asa. Asta e. Nu mai are de gand sa planga pentru fiecare fraier care ii trece pe langa inima. Pe langa inima NU IN EA.  Ar vrea sa i spuna ca esti fraier ca nu mai gaseste alta dar... de ce sa se chinuie atat? Nici macar nu merita.  Ok. Ideea e. Cum poate sa nu fie afectata DELOC, obisnuita de atatea ori sa planga. Ok, nu mai are nevoie de asta. A lasat-o pa tataaa.  Ar trebui sa stie ca a doua sansa nu se mai accepta. Asta e. Pace! 

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Start over.


Ok, i-a ajuns! S-a saturat de toti, de toti! Da, de voi toti! Toti cei care ii rupeti inima, toti cei care o distrugeti. Si da, ar trebui sa va simtiti. Suntei cam "multicei":). Ea va transmite un sincer"adio. nu mai avem nici o tangenta de acum incolo". Ok, ar trebui sa stiti. Ea nu va mai fi la fel. Nu va mai accepta toate jegurile voastre de prietenii. Isi va deschide ochii. Nu are nevoie de voi. In fond si pana la urma urmelor, voi sunteti cei care nu aveti o viata. Ea o sa-si formeze o noua viata, pe care o va controla de una singura, si de data asta o va face bine. O i-a de la capat. Ca un phoenix ea renaste din cenusa, se ridica in aer si strica"nu mor! nu ma veti distruge voi pe mine! nu acum!". Hm. Te simti ciudat? Gandeste te ce i-ai facut. Ea poate te-a iertat dar in inima ei ramane doar scrum. Se stie ca ai ratat o prietenie adevarata. Too bad so sad. PACE!



P.S. "chiar va dau naibii pe voi, sa stiti:*"

vineri, 12 noiembrie 2010

Ajutor.



Si simtea cum explodeaza. Incet palea. Nu mai realiza nimic, nu constietiza nimic. Era inchisa. Nu putea, nu vroia sa vorbeasca cu nimeni. Incet incet toate s au adunat... despartirea de el, certuri, uitarea lui pentru ca apoi sa ii rupa iar inima, certuri, izolare, nestiinta, certuri,distrugere.  S-a saturat de tot. Nu mai stie ce vrea, nu mai stie ce face unde e. Inima ei incet se rupe, sufletul se detaseaza, corpul ii amorteste. Tot, tot , TOT! S-a saturat de tot! Nu poate sa zica nimic si moare! Moare incet, paleste! O arde, o zgarie, o strange, o termina! Aude cuvinte in cap, nu e in regula. Daca nu are pe cineva, acolo, sa ii coloreze inima, sa o faca sa iubeasca, sa simta din nou vibratiile pamantului... nu mai se putea face nimic. Avea nevoie... avea nevoie... avea nevoie... STOP! E deja prea tarziu pentru tot...

joi, 11 noiembrie 2010

Mesaj pentru...


"Esti special si chiar daca negi ai sentimente puternice. Ai ceva aparte, ceva ce nu au multi baieti, mai ales la varsta asta. Esti super, ai simtul umorului, imi place. Este trist ca nu arati cum esti.Iti arati fata sub forma unui scut. Cel mai urat e parerea ta despre fete, cum ca toate ar fi curve. E urat... Nu toate sunt asa. Imi pare rau ca ai aceasta parere. Atunci cand vei fi cu fata potrivita de care sa simti ca iti place cu adevarat vei vedea alta fata a fetelor. Am incercat, nu a fost sa fie, nu mai am ce sa fac.. Totusi tine minte: Mai ranit mult si totusi nu am renuntat la tine. Ai inteles de ce. Ai ceva special in tine. Ceva foarte frumos..."


































Te voi iubi mereu...



joi, 4 noiembrie 2010

Pareri despre mine. Pentru ca va iubesc:).


Ok, ei sunt ei. Ei imi vindeca ranile si ma iubesc asa cum sunt. Nu sunt multi, nici nu am nevoie, multumesc mult. Ei ma iubesc asa cum sunt si nu incearca sa ma schimbe ca altii(da, ar trebui sa va simtiti:) ). Sunt totul pentru mine si nu i-as da pentru nimic. Evident toti stiu ca ei sunt mai importanti decat propria-mi  persoana pentru mine. Da! Ei mi-au dovedit ca merita sa le arat adevarata mea fata. Nu am nevoie de altii, nu ma intereseaza si nici nu ma va interesa:D. So"break them and I'll break your face!"^^

I.

Aspirina:hm. pai veve. e pe locu` 1 la cei mai buni prieteni de aproape un an, si o mega-iubesc. e foarte foarte foarte fun, mai ales la 12-1 noaptea cand i se face foame( de parca nu mananca destul). ma rog. mancatul ala o face mega adorabila, la fel ca manuutle ei micuuutze. E mega adorabila, atunci cand vrea, dar mai bine nu stai langa ea cand e nervoasa ca te mananca! ma rog. o iubesc. ppeaaace. <3>

Iyoa:veve...da vv.Desi, nu din prima am avut o parere buna despre ea "cine pula mea mai si copila asta?!", am ajuns sa o cunosc. Thx to God for that, for her. M'a facut si inca ma face sa ma simt EU langa ea. In fata ei sunt in stare sa renunt la nimicurile pe care toti azi, pun accent:). Pot fi Eu fara a fi niciun pic din mine. Ma simt libera, implinita, iubita, linisita cand sunt cu ea. Baa!! 
am vorbit de mine pana acum, ce kkt!:)) VEVE...:-? e ratata mea si o iubesc:X e o ciudata..are ceva special care atrage atentia asupra ei(intr un mod bun). e Ea! pur si simplu ea, desi n'o stiu de mult timp simt ca a fost mereu  langa mine:) e una din putinele tipe pe care le pot considera PRIETENA, desi unii au ceva de comentat aici; dar asa e! Si prietenia noastra nu  e bazata pe interes, si e chimie intre noi:) stii numarul de protoni si neutroi...bla bla:-@ invatati in a9-a daca faceti cu o nebuna[profa mea:X] asheaaaa...putsa mea nu stiu...o extra mega ultra giga hiper iubesc..te iubesc sufletelu' meu:x:(

Radu:esti dragutsa ai corpul sexi si ateltic si esti desteapta

Tudor: sick and tired i stand alone..a simple but perfect shining in her eyes,something that me collapse inside after the first look,and she was there waiting for me...what i've felt,what i've known..only she knows..but a single thing i know...perfection can be competed...
    ma cutremuri...nu pot sa stau in picioare cand te vad..somth..asa de frumoasa esti.

Decs:Te iuubesc pentru ca esti mommy si pentru ca nu ma plictisesc atunci cand vorbesc cu tine,
si pentru ca nu ne e frica de fantomeeeeeeeeeeeeeeee:)))) si pt ca nu ma pedepsesti( ai
avut tu intentia dar nu a dura mai mult de 5-10 minute pedeapsa):)))



II.

Liviu: esti frumoasa,buna,amuzanta ,cam emo,cam slaba uneori nervoasa,chiar isterica,uneori cam rea,dar esti o fata marfa harnica si de treaba

Miru:Deciiii. Veve. Nu pot sa zic ca o stiu de o groaza de timp. Dar pot sa zic ca in acest ‘ putin timp ‘ m.am atasat tareee de ea. E micuta si adorabiiila. [ Adorabila e oricum.. dar micuta . cred ca e mai inalta ca mine ]. E genu de persoana care raaaaade muult, Foarte mult. . Si….aa.. am zis ca o adorrrr?. Si o ador pentru simplu fapt ca e ea. Exact asa cum e ea : Originala. Scuuumpa. Adorabila . Dragutzaa. Cu un breeeton misto . Si care ii face pe toti din juru’ ei sa raaaada . Sincer. Daca m’ar intreba cineva ce as.i schimba la ea… ar fi N.I.M.I.C.
Nu prea am inspiratie acum.. Dar ce conteaza e ca o iubesccc. Si.. stiu ca daca vreodata voi avea nevoie de ajutoru’ cuiva. Ea va fi mereu acolo sa mi.l acorde.
<3.>

Beto.: Pai, veve: O carte deschisa (pentru cei care sunt cu adevarat langa ea) o fata inocenta care stie sa se distreze, foarte sentimentala si iubitoare ... o prietena adevarata si intelegatoare, o persoana pentru care ai baga mana in foc ca nu o sa te vanda.

Ruxi:Mhm,veve ? O persoana de incredere si foarte foarte de treaba si’daca nu o cunosti/esti prietena cu ea etc etc à mare pierdere P.S. I love youuuuuuu <3

Shobo: deci..veve,veve,veve...pai tu esti veve,logic..si..tipic veve..sare in ajutoru` oricui...este za` best..te iubesc,si o stii.mi`ai fost aproape almost always,si..na`.. in rest...ma tu nu esti de descris.. cine te cunoaste,te cunoaste..si..pacat ca suntem deja in ultimu` an impreuna..ce sa zic....banuiesc ca sentimentu` e reciproc.ai grija de tine. te iubesc.XD


III.

Carmen.: pai esti o fata pe care lumea se poate baza pe tn dar esti influentabila cateodata.

Rux.: pai esto ffffff de treba , de gasca , buna ji frumoasa si buna la corp 

Tunis: este dragutza....o bex....ma simt bine langa ea...arata bne...shi nu imi place ce porecla imi zike

Bursu:Veve,veve,Val... VEVE :D!! Cu ce sa incep pai cu ce e evident CU ENERGIA pe care o degaja in jurul ei ..Deci si cand e suparata tot ii  vezi sclipirea in ochii gata sa explodeze chiar daca pe dinafara abia daca se misca :)) Si acum fiindca sunt rautacios sa sa zic si  de rele MUHAHA Pai....AdA Cateodata iei unele chestii prea inserios , adica exagerezi :P Asta am avut de zis Noapte Buna lume.. BuNA Ziua lumee...Vine Craciunul De la Bursuu .

 


joi, 21 octombrie 2010

Alina->Prietenie adevarata( I ).







Gen, wow! Ea este persoana care o pune in miscare, care o ajuta si o asculta mereu. Cu ea incepe sa se simta in viata. Depresia ei usor usor incepea sa treaca pentru ca EA era acolo, putea sa ii planga mereu, la orice ora. Stia ca nu o interesa acest aspect. Iubirea ei fata de el era foarte puternica, dar datorita prietenei ei durerea pe care o provoca incepea sa treaca. Era ca spirtul de pe rana. Da, te durea ce iti spunea dar stia ca iti va fi bine dupa. Si ea a patit la fel cu cineva. Tipic, tot acelasi tip! Aiurea nu? Tot raul spre bine in orice caz pentru ca stia, simtea toate sentimentele pe care le simtea ea acum. Si o iubea nespus. Era micutza ei prajiturica. Fata ei. Fetita ei care ii cauta un sot pentru ca vrea un tata cu card pe care sa il dea! Alina este cea careia ii folosea fond de tenul preferat, cu care se certa si se sicana dar care era parte din ea.  

O cunostea de 8 ani, timp in care au fost prietene, un an in care prietenia lor se sfarsisera deoarece in viata fiecareia aparuse o "prietena" noua. Iata ca dupa un an si-au amintit de prietenia lor de dinainte si au decis sa nu o omoare. Ii multumeste pentru clipele in care a suportat-o. Stie ca a fost ca sarea pe rana uneori. 

Da, Alina i-a dedicat melodia asta, devenind melodia lor. Si toate acele noptii pierdute vorbind la telefon si planificand ce o sa faca una la alta. Toate acele barfe despre tipi buni si experimente esuate. Toate acele glume, acele farse. 

Totusi... acesta e ultimul an in care vor fi in aceeasi clasa. Vine liceul si... amandoua isi aleg propriul drum. Si-au facut promisiunea ca o sa vorbeasca zi de zi si au degand sa o respecte. Planifica sa ramana in acelasi liceu chiar daca dorintele sunt altele. Totusi "o prietenie trece si prin foc".

Ele sunt ele si nimeni nu le vor desparti niciodata!

miercuri, 20 octombrie 2010

Adio....






Si era atat de distrusa... Lacrimile ii curgeau fara incetare. Si statea in camera ei, ascultand melodia lor, plangand neincetat. Ar vrea sa il sune, sa il intrebe ce mai face, sa ii spuna ca nu la uitat, sa ii mai asculte vocea... citea mesajele de la el din vara "ma intorc mai repede de la mare... oricum imi era dor de tine...". Fata ii este rosie.... cum a fost posibil ca ea sa si deschida atat sufletul. Tot ce vroia era sa-l uite, macar pentru o zi, sa simta ca inca mai e in viata, sa simta ca poate zambi si in interior. Parea imposibil, totul... "Da, sunt bine, nu ti face griji" cuvintele astea erau tot ce se puteau auzi de la ea. Sa spunem ca era mai ranita decat un om caruia i s a rup piciorul... De ce? Atat se intreba. Ce i-a facut? Desi incerca sa fie. Nu e super erou... poate fi ranita, de oricine. Acum avea nevoie doar de cineva sa o salveze... cineva nou... cineva care sa o faca sa-l uita cu dragostea lui... Ar vrea sa spuna din nou"te iubesc" sincer. Da... avea nevoie de un erou. Mintea ei... defapt... Concentrarea ei... ce inseamna acest cuvant? Mai exista? "Nu-mi spune adio...". Ar vrea sa mearga undeva, unde sa fie singura, unde sa stea sa tipe, sa urle sa isi blesteme ziua in care s-a impacat cu el, ziua in care l-a crezut schimbat. Ar vrea sa uite tot. Tot ce au avut... Si asa statea si plangea cu iepurele cu numele lui... Isi amintea cum se tineau in brate la foc, cum statea cu capul pe ea la banca incercand sa si intoarca capul catre fata ei. Isi amintea toate sarutarile lui. Ii simtea gustul gurii lui, ii simtea parfumul, de ce toate aceste lucruri o bantuie? De ce nu poate sa il uite? S-a saturat de toate persoanele care ii spuneau"e doar o faza, o sa fi bine. ai mai trecut prin asta".... aaa-NU?! Nu asa ceva nu a mai simtit niciodata! Trebuie sa ii spuna ceva...:

:"Am venit sa-ti spun adio... Nu vroiam sa ma vezi plangand. Sunt...voi fi bine..."

marți, 19 octombrie 2010

Cel mai frumos vis...




Asta era melodia... melodia pe care ea i-a dedicat-o lui, asteptand un raspuns, o reactie de la el... nimic... chiar si acum sta si asteapta acel raspuns sa vina. Speranta moare ultima dar aici speranta a murit intoxicata prima... Ideea e ca. Ea e acolo, fara el, insa in vis e inca al ei. Noaptea trecuta a visat ceva. O sarcina.

- ca tu esti gravida - depinde de felul cum privesti posibilitatea de a avea un copil - teama, panica, libertate limitata, pierderea independentei sau, dimpotriva, asteptare, asumarea de bunavoie a responsabilitatilor, spirit ocrotitor, dorinta de a fi util. 

Teama, panica, libertate limitata si...asteptare? Ok, dar pana cand? Dar se simtea atat de bine... avand cineva in interiorul tau, simtindu i fiecare miscare, este ceva de neimaginat, chiar si in vis. Era atat de bucuroasa de ideea de a avea un copil cu el, chiar de la varsta aceea. Se gandeau la nume, unde vor sta...  Nu putea fi mai perfect nu? Dar intr-un final, fata plangea. De ce? Desi ii spusese ca o iubeste, ca este bucuros de copilul cu ea, acesta o parasise. Ii stia stilul. Acel stil de vagabont, de baiat dur rau, tot timpul in cautarea "puilor". Si a plecat lasand mesajul" ne vedem saptamana viitoare". Cu mana la burta, pentru a-si simti copilul, pentru a fi constienta ca o parte din el, mica, dar extrem de importanta a ramas cu ea, si o sa ramana, adoarme, jumatatea lui de pat fiind goala. Cu mana la burta se trezeste si din vis, cu partea patului inca goala si rece, cu iepurasul cu numele lui langa fata ei, cu lacrimi goale si reci...

luni, 18 octombrie 2010

"Apel in asteptare"


A trecut o saptamana. Nu mai stia nimic de el. Nu-i mai vorbea, nu ii raspundea la mesaj, nu intra pe mess. Inima ei incet-incet palea din ce in ce mai mult... Nu isi vedea rostul fara el. Acel"Buna pui, ce faci, te-ai trezit?" era echivalentul unei donatii de sange. Era neeaparat, fara aceasta nu putea supravietui. "Ce faci pui, cand iesiti afara?" intrebarea asta o astepta, si o astepta... si o astepta. Plangea cu lacrimi amare pentru a-si indulci sufletul. "Se intreba de ce povestea lor a inceput daca el stia ca se va termina asa urat". Se simtea slabita, secata de orice putere, de orice gand, de orice sentiment. Desigur, incerca sa fie cat mai ok, cat mai chill cu cei din jur... nu vroia ca acestia sa ii simta vibratia de durere, de sfasiere a sufletului. Da, sufletul ei(se mai putea numi asa?) era acum doar o fantoma, o inchipuire. Nu-l mai simtea. Si tocmai cand zicea" Frate gata, las relatiile!" a aparut el. De ce acum? Nu plangea. Cel putin nu cu cei din jur... Plangea, da. Dar in interior. Lacrimile din interior dor mult mai rau, credeti ma, ca si cum cine ti-ar curge picaturi de acid pe piele, atat de tare doare. Acea fata mereu vesela se schimbase enorm. Mai era ea macar? Inainte: nepasatoare, glumeata, fericita... Acum: sensibila, nervoasa, gata sa atace la orice mica gluma, ironica... Pentru ea, fiecare lucru marunt insemna o bomba. Asa ca s-a apucat de scris pe blog. Insa nimeni nu a aflat, si nu afla si nu va afla ce se afla in sufletul ei niciodata. In concluzie: inca il iubeste, inca il asteapta, inca spera sa vada...

the end.

vineri, 15 octombrie 2010

Prea inexistenta pentru a trai?


Simtea cum se stinge. Incet-incet fieacare fir de speranta se rupea, aruncand-o in abis. Fiecare amintire, fiecare prieten pierdut, fiecare vis, fiecare zambet se duceau pe apa sambetei. Inca il iubea... Adica... ce putea simti? Ce mai putea? Sentimentele de dragoste s-au amestecat cu cele de ura, dezamagire, confuzie... Prea confuza pentru a gandi? Da. Un lucru era sigur. Avea nevoie de altcineva, cineva care sa ii stearga toate lacrimile inmuiate in otet... sa-l stearga pe el. Imposibil nu? Simtea cum totul se prabuseste. Acel chip diferit, tot timpul vesel, usor imbujorat acum era rece. Se putea altcumva? Inceputul e tot timpul cel mai greu. Sfarsitul nu-l mai simti. Esti deja afectata de tot ce s a petrecut. Pare simplu sa incepi o relatie, cu cineva aproape necunoscut, fiind sigura ca o sa tina. Intradevar PARE. Rasare o mica sclipire in ochii tai si simti ca el ar putea fi alesul. Din clipa in clipa poate sa explodeze tot. Tot ce a fost pana acum. Inchide ochi si... face ce are de facut...

joi, 14 octombrie 2010

Iubirea...


Este trist cum cineva se poate atasa de o persoana in o foarte scurta perioada de doar 2 zile.  Este trist ca nu si-o poate scoate din minte nici macar in vis. Este trist ca-l iubeste... Este trist ca fiecare lucru pe care il face ii aminteste de el. Si parfumul ala... Acel parfum ii amorteste corpul, o face sa se simta slabita, instabila, vulnerabila. Vulnerabila de atacuri nemiloase din partea celor din jur. Poate cineva sa spuna ce gandestea ea, ce ar vrea sa spuna, sa faca, ce simte? Ar putea cineva sa ii inteleaga aceste trairi si sentimente? Ar putea cineva sa ii indulceasca lacrimile amare cu cel putin un gram de interes?. Ar putea cineva sa-i spuna "Hei, totul va fi bine, toanto! Gandeste-te si la tine!"... ar putea? Poti sa faci un caine vagabont sa nu mai muste dupa ce a fost lovit, batut, maltratat, batjocorit de toate celelalte persoane? Poate curcubeul sa contina si negru?  Defapt, ce ar fi daca ar fi numai negru, daca ar putea arata culoarea inimii ei? Oare ar trebui sa-l uite, sa treaca peste? Daca acel capitol s-a incheiat dar se va redeschide peste nu foarte mult timp... timp in care sentimentele si-au retras atacul si ea e gata sa mearga mai departe? Daca ultima ploaie din sufletul ei a reusit sa se opreasca? Iubirea nu are limite deci daca ar incepe totul, ca apoi sa se termine in acelasi fel, pentru a-i injughia, pentru ai rani, pentru ai sfarsi sufletul iar? Suflet sfarsit de atatea temeri, atatea lacrimi, atatea dezamagiri... 

Sfarsit de iubire...

joi, 7 octombrie 2010

Ceva fara sens.


Senzatia de caldura se regaseste in interiorul fiecaruia nu? Cel mai fals lucru posibil! Cateodata e bine sa nu ti pese. Ca si cand ai vrea sa te ridici, sa lupti. Si totusi. Cum e mai bine? Singur sau intr o relatie? E bine sa ti pese? Sa pui sentimentele pe tava? Si daca persoana respectiva o alege pe cealalta? E posibil totusi sa iubesti fara sa ti dai seama ca totul in jurul tau se schima? Aiurea dar adevarat. Ca sa numai spunem de toate acele "rezultate" nefericite. In fine. Nu vreau sa dau exemple. Pace.

luni, 4 octombrie 2010

ISTORIA UNUI TRANDAFIR-VII.


~Uita-ma. Iti va fi mai bine~


Septembrie. Aiurea nu? Cand credeau ca vara va tine la nesfarsit, cand credeau ca fiecare sarut va dura o eternitate.

Desigur ca s-au inselat. Colegiul de tipografie "Radoars Imper". Un liceu simplu, modest, fara prea multe reguli si cerinte. Liceul unde invata Vera. Un liceu vechi, sters de zile, luni, ani, decenii, secole... Culoare aceea de rosu inflacarat a fost in timp distrusa de ploi, ramanand numai o pata stearsa de culoare.

S-a sunat de mult, insa pe hol se aud niste pasi. Parca sunt... inghetati. Este posibil? Da. Coincidenta face ca acei pasi erau produsi de Vera. Curgand lacrimi asurzitoare din ochii ei. De ce plange? Ei bine nu e greu de imaginat, nu i asa? Un singur cuvant ii venea in minte: Ralf! Da, acel baiat putin retras, cu parul saten ii acapara mintea. Cumva trebuia sa il uite. Dar era ceva ciudat.. era...

"Ei, domnisoara. Vad ca te simti mai bine. I a loc"

"Da.."

Vera avea privire de gheata. O privire rece si TOTAL dezinteresata. Chipul acela angelic, usor ciocolatiu acum era alb. Ochii priveau in gol. Mintea nu mai exista. Se simtea putin cate putin dusa in neant. Stia, simtea ca totul s a terminat. Brusc? Da. Prea brusc. 

Erau facuti unul pentrul celalalt. Acum nu mai are timp de ea? Dar de cealalta pe care abia a cunoscut o? Cu ea poate sa se vada? Poate nu? Super. Atunci sa ramana cu ea.


~Trandafirul s a vestejit!~

The end. 




marți, 14 septembrie 2010

ISTORIA UNUI TRANDAFIR-VI.


~Apa: SINGURUL ELEMENT VIU!~

Si uite asa vara s-a sfarsit. Septembrie a venit chiar mai repede decat s-au asteptat Vera si Ralf. Ploaia incepe din nou. Dar nu orice ploaie. O ploaie pe care o simteau numai ei... in inima lor.
Adapostiti sub salcamul pe care au stat in prima zi, nu spuneau nimic. Se gandeau ce ar trebui sa spuna, ce ar trebui sa faca.
"Asculta. Stiu ca maine trebuie sa pleci... Un singur lucru vreau sa te intreb."spune Ralf
"Orice" raspunde Vera
"Tu... ma..."
"-Iubesti? Da! Mai mult decat oricine altcineva. Nu pot sa descriu sentimentul pe care il am fata de tine. Stiu doar ca sunt dependenta de el... ca am nevoie de el... pentru totdeauna..."
"Atunci... faci ceva pentru mine?"
"Da."
"Vreau sa pleci, chiar azi, acum."
"Poftim?!"
"Vreau sa mergi in casa, sa iti faci bagajul si sa te intorci in oras."
"Cum poti sa spui asta?! Tocmai ti am spus..."
"Da, ca ma iubesti. Sentimentul e reciproc. Dar, vreau sa incerc altceva." si spunand asta o ajuta pe fata sa se ridice.
"ALtceva? Ce vrei sa spui?"

"Vreau sa fac ceva. Dar am nevoie de tine sa pleci. Un singur lucru iti mai zic inainte de la revedere: Asteapta-ma"

~Petalele incep sa creasca~



"Adic-" si intrebarea ii este inlocuita Verei cu un sarut dupa care se despart si Vera intra in casa
"Bunico. Vreau sa plec acum."
"Oh, desigur dovlecel. E totul in regula?"
"Da bunico. M-am simtit minunat aici-Poate mai mult decat trebuia- dar am nevoie sa plec."
"Bine, draguto. Smith! Haide! Fata vrea sa plece. Te iubesc scumpo!"
"Si eu bunico."

Si au plecat. Vera se urca in masina neagra, clasica a bunicului ei. O masina batrana, decolorata de ploaie si de vant. In masina e linsite. Nu se aude decat motorul masinii. Drumul dureaza 6 ore. Vera simte ca timpul trece prea greu in acea masina. Simte ca are nevoie sa faca ceva. Si dintr-o data ochii Verei sclipesc:
"Schitele mele! Pot desena ceva ce sa imi aminteasca de timpul petrecut la bunici si cu... da asta o sa fac!"
Zis si facut. Imediat fata isi scoase caietelul cu desene facute in timp. Erau desene identice dar foarte diferite. Ti se parea ca toate seamana dar nu puteai sa gasesti nici o asemanare. Vedeai acelasi lucruri dar nu recunosteai nimic. Asa se exprima Vera. Gandirea ei neinteleasa o facea speciala.
Vera incepe sa deseneze: o tulpina, frunze, spini, petale rosii: TRANDAFIR!
"-Dar oare... de ce am desenat un trandafir?" Si atunci o lumina de gheata o lovi. Sufletul i se intrista, inima ii ingheta. Pielea ei se facuse rece ca gheata. Fata ei calda parca nu a existat niciodata. Un trandafir... unul rosu... rosu ca cel pe care i l a daruit Ralf in prima noapte... un trandafir...

Si privirea i a ramas atintita catre geam, cu degetele pe spinii trandafirului desenat.

~Trandafirul infloreste~

"Ei! AM ajuns scumpo!"
"Multumesc. La revedere bunicule"
"Ei...la revedere scumpo" raspunse bunicul putin pus pe ganduri

Vera se indrepta catre casa mov cu pasi grei si goi, aproape tarandu i. Este intampinata de mama ei dar ii respinge usor exclamatiile cu un raspuns rece" Ma voi culca". Ajunsa in pat Vera se intinde, inchide ochii si cade intr un somn adanc. Somn pe care nu credea ca l va avea vreodata.



Va urma.

miercuri, 8 septembrie 2010

ISTORIA UNUI TRANDAFIR-V.


~Si crezi ca poti face fata?~

O canapea, o masa, un ceas, un dulap, o biblioteca si... un ceas. Un ceas care inca isi asteapta randul. Care inca asteapta sa urle, care deabia asteapta sa fie liber.

Vera astepta, tensionata sosirea domnului Hamilton.  In corpul ei simtea numai arsuri. Stia ca e bine ce face dar nu simtea asta. Incearca sa gandeasca pozitiv. Ochii i se invart in camera incercand sa-si gaseasca locul. 

Este liniste. O liniste superba. O liniste ametitoare. Fata simte cum linistea o calmeaza. Dar, bineinteles, linistea este intrerupta de sunetul bocancilor din piele ai lui Tom, tatal lui Ralf.

"Da. Ce doresti, fatuca?"

"Buna ziua. Ma numesc Vera..."

"Stiu cine esti! Esti fata cu care umbla copilul ala fara minte, Ralf"

"Da, eu sunt. Am venit sa discut cu dumneavoastra."

"Prea bine. Dar scurt. "

"Desigur. Recent am aflat de disputa dumneavoastra cu bunicul"

"Ah... omul acela..."

" Bunicul meu nu este hot. A platit cu bani curati tot"

"Nu este vorba despre asta!"

"Dar?"

"Vezi tu... Poate sti ca Ralf nu are mama, nu?"

Inima Verei se opreste. Ochii atenti la domnul Tom se maresc dintr o data. Ochii ii sunt umezi.

"Nu?"

"Nu... nu stiam...." spune Vera.

"Nici nu ma mira. Ralf nu vorbeste despre asta. Nu a mai vorbit despre Amanda, iubita mea sotie de cand a murit..."

"As putea sa intreb cum a murit?"

~Bulbul incepe sa prinda forta~

Strada este goala. Sau, aproape. Un baiat trist, merge cu pasi grei si parca goi pe pamantul uscat. Nu se gandea decat la pamantul udat de lacrimile Verei. Nu vroia decat sa o vada, sa o ia in brate si sa o sarute ca dupa sa ii vada zambetul timid. Ajuns aproape la usa, Ralf se apleaca catre usa, auzind niste voci. Se opreste. Deschide usa usor si ii vede pe tatal sau si pe Vera discutand. Ascultand cu atentie, baiatul ii aude vocea tatalui.

"Am fost luati prin surprindere. Sotia mea era in masina, intorcandu se acasa. Cand un sofer nebun ii taie calea, distrugand toata partea din fata a masinii. Si nu mi place sa mi amintesc ca Ralf a vazut toata scena. Iesise la poarta sa o intampine pe mama lui.Si... a vazut nenorocirea.... Iar bunicul tau nici nu a venit sa isi ea adio de la ea... Erau prieteni buni..." se opreste. Din ochii ii cad lacrimi.

Ralf, este socat, ascultand tot. Si a amintit toate imaginile mortii mamei lui:Masina, mama lui facandu i cu mana, el strigand-o si intr o fractiune de secunda...ea nu mai exista... Acum doua persoane plangeau. Ralf si Tom.

Vera a ramas socata, vroia sa spuna ceva dar... in zadar.

"Ralf nu a mai zambit, nu a mai ras de atunci. Recent l am vazwt fericit. Parea un vis. Atunci mi am dat seama ca doar o parte din Ralf a murit acolo, impreuna cu Amanda. Sti cand am vazut acea fericire?"

"C...cand? isi facu Vera curaj sa vorbeasca.

"Atunci cand vorbea de tine. Imi era frica. Imi era frica sa nu l pierd, sa nu se ataseze prea mult de tine, sa nu sufere... Dar, cand l am vazwt asa de fericit..."

"Eu... eu doar..." Vera nu mai putea sa vorbeasca. A murmurat un simplu" Multumesc." si a plecat, aproape plangand.

La usa vede o umbra. Umbra a baiatului pe care si a dat seama ca il iubeste. El isi intoarce capul, tresarind la privirea ei. Ea il priveste, ii zambeste cald, il ia in brate, jucandu se cu parul lui. El o strange tare, nevrand sa o lase sa plece. Ea il ia de mana, si ies amandoi pe usa, catre o alta stare.

~Un trandafir mic apare~


Va urma.

joi, 19 august 2010

ISTORIA UNUI TRANDAFIR-IV.


~Esenta apei.... amintiri pierdute!~

Apa lacului este trista. Pare ca vrea sa si spuna povestea. Pare ca este usor speriata de vibratiile creeate de cei doi tineri. Acestia se simt minunat. Timpul
parca se aproste lasandu i liberi. Liberi pentru a face ce vor. Parul de abanos al Verei se misca usor in apa lacului creand un dans fermecator.
Ralf o i.a de mana, rotind o apoi in apa lacului. O saruta usor pe gat, o ia in brate si o mangaie usor.

Dar magia celor doi este din nou intrerupta de catre sunetul telefonului lui Ralf.
Ralf iese speriat din lac. Stia cine este de cealalta parte a telefonului.
" Alo, tata..."
"Unde esti?! Sa nu mi spui ca esti cu fata aceea din nou! Vino imediat acasa!"
"Dar tata-"
"- Nu vreau sa te aud! Acasa, acum!"
"Da....Trebuie sa plec Vera..."
"...Ce se intampla cu tatal tau?"
"Este....complicat... nu pot sa iti spun acum... iti voi explica totul maine, iti promit."
"Bine..."
Baiatul fuge spre casa lasand o pe Vera uda, in apa lacului.

Luna stralucea mai puternic ca niciodata. Era luna plina. O luna rosie ca taciunii aprinsi. Cant. Un cantec. Un ca

ntec de dragoste. O dragoste interzisa. O dragoste prea aprinsa pentru a putea fi stinsa.

Si dimineata apare.
Vera nu a dormit toata noaptea:" Sa nu mi spui ca esti cu aceea fata din nou!". Aceasta propozitie ii invada gandul. "Dar...de ce sa fi zis asta? Am facut ceva gresit? Daca Ralf.... Nu... nu poate fi asta!".
~Spinii incep sa creasca mari~
Vera este trezita din gandire de sunetul a unor batai la geam.
"Vera.. Ti am promis... Haide.."
Atat a fost de ajuns. In o clipita Vera sari pe geam si amandoi pleaca in padure.
"Adevarul este ca... tatal meu nu prea accepta asta..."
"Asta?"
"Noi... el... Este intr o disputa cu bunicul tau pe teren. El crede ca bunicul tau a obtinut o parte din pamantul lui pe nedrept."

"Dar nu este adevarat! Bunicul meu are acte, a platit cu bani cinstiti. Nu ar face asa ceva niciodata"
"Posibil dar tata nu crede..."
"Si ce legatura are asta cu mine... cu noi?"
"El spune ca nu am ce sa caut cu nepoata dusmanului sau"
"..."
"Dar sti ce.... nu mi pasa! Nu mi pasa de el... de ce crede despre bunicul tau! Asta este problema lui, nu a mea"
In ochii Verei apar lacrimi. Se opreste. Privirea ii este atintita catre pamant. Lacrimile ii cad pe pamantul uscat. Dar, asa de repede cum ghepardul fuge ca sa si apere copii asa si Vera intr o clipita este la casa baiatului, lasandu l pe Ralf in urma cu o privire socata.
Linistea din jurul casei este imediat sparta de pasii fetei, urmati de sunetul scrijelit al soneriei casei.
Doi ochi verzi ii intampina privirea furioasa a fetei:
"Va pot ajuta cu ceva?" se aude apoi o voce subtire.
"Da... as dori sa vorbesc cu domnul Hamilton, daca se poate, va rog" raspunde Vera, calm, dar fe
rm.
~Un bulb sta sa infloreasca~


Va urma.



sâmbătă, 7 august 2010

ISTORIA UNUI TRANDAFIR-III.


~Arde, nu simti?~


"Hei! Vera! Vera...!"

O clipa tacere.

"Ma gandeam... Cum incheiam asta?"

"Asta?"

"Da... relatia noastra... Este imposibila, nu vezi?"

"..."

"Aveam de gand..-

-Sa.ti spun ceva dar"

Si privirile li se intalnesc. Nu mai trebuia nici un cuvant. Ochii spuneau tot. Batalia dintre doi ochi tristi si doi ochi speriati incepea. Parea ca o sa fie egalitate cand ochii caprui ai fetei se inchid lasand doua lacrimi reci sa cada. Baiatul le saruta stergand obrazul fetei.

"Nu! Inceteaza! Nu vezi ca ne faci rau la amandoi?!"se opune fata.

"Bine, dar."

"Nu..." 

Si fuge si il lasa pe baiat cu aceiasi ochi speriati. Si se uita la parul lung si castaniu cum se misca in aer. Parea ca nu vrea sa plece. Si a ramas asa, fara sa isi dea seama ca in acest timp apa rece a izvorului ii cade peste maini, amortindu le pana la cea mai mare durere. Dar nu ii pasa. Tot ce dorea e sa o mai vada inca o data.

~Spinii incep sa creasca de asemenea~

Vera ajunge acasa. Desculta alearga pe pamantul umed din curtea de lemn.

Ajunge in camera si se arunca pe patul rece. Se lasa usor luata de visare. 

~Iubire. Atractie. Respingere. Minciuna.~

Sta. Parwl lung usor ii cade pe bratele lasa-te parca la intamplare pe langa pat. 

Telefonul suna. Vera se ridica din pat parca speriata de sunetul produs de telefon. Cine ar putea fi? El?... Nu, da, nu, da, nu.... DA. Apuca telefonul cu mana tremurand. Il pune la inima. Vibratiile corpului ei se potriveau perfect cu vibratiile telefonului. Inchide ochi si cu o ultima rasuflare raspunde la telefon.

"Da.."

"Asculta. Lasa ma doar sa vorbesc. Nu spune nimic doar... asculta-ma. Te iubesc. Esti cea mai minunata fiinta din viata mea. Inima mea sare din piept numai cand iti aud numele. Nu te-as dezamagi niciodata, vreau doar sa fi fericita. Nu am mai simtit asta niciodata. Sincer, nici nu stiu ce inseamna acest amalgam de sentimente pentru tine. Stiu doar ca nu vreau sa inceteze. Inima mea nu ar suporta. Nu vreau sa pleci din viata mea. Nu acum. Niciodata. "

Vera asculta toate aceste cuvinte. Plangea. Se simtea cat se poate de ciudat.  

"Eu... eu... Eu te iubesc nespus de mult dar..."

"Nu vreau sa ne gandim la viitor. Vreau doar sa traim prezentul. Vreau sa te simt langa mine, acum...

"..."

"Iesi la geam" si ii inchide.

Iese geam cu o mica teama... teama de dezamagire. El era acolo, jos. Se priveau atent. Ralf isi intinde bratele, Vera se lasa usor peste bratele lui. Ralf o strange in brate cu putere. Vera geme. Ralf se opreste speriat. A facut asta? Si ochii lor se intalnesc iar. Se priveau speriati. Parca strigau. Parca cereau ajutor. Dar nu mai conta. Vera se lasa din nou in bratele lui. Inimile lor pareau ca vor sa se atinga.

~Un mic boboc incepe sa infloreasca~

"Esti tot ceea ce mi doresc" spun ei in acelasi timp.

Si se iau de mana si pleaca catre lac. Lacul lor. Se uita unul in ochii celuilalt si se arunca tinandu-se de mana in el pentru a se elibera.


Va urma.

vineri, 23 iulie 2010

ISTORIA UNUI TRANDAFIR-II.


Se cunosc doar de 7 zile dar parca se stiu de o viata... Pare imposibil, nu? Ei bine nu si pentru Vera si Ralf.

Cu miscari si gesturi fine ei creeaza o lume de basm, o lume doar a lor, unde nu exista decat DRAGOSTEA alaturi de cele mai bune prietene ale ei: FERICIREA si SPERANTA.

Cu fiecare sarut focul dintre ei crestea mai mult si mai mult si mai mult!

~Incep sa creasca frunze~

Parea ca va dura o eternitate. Intinsi pe iarba, acestia stau si asculta cantecul pasarilor de langa lacul bunicii Verei. El o ia in brate, ea isi aseaza capul pe pieptul lui:"Momentul este perfect..." se gandi ea, "Nu vreau sa se mai incheie aceasta zi" gandi el in acelasi timp. 

Si stateau asa, imbratisati, parca lipiti unul de altul...

El se ridica incet.

"Te rog, nu pleca!"il roaga fata.

"Trebuie. Este vorba de tatal meu. El... ei bine nu stie de... noi..."

"Pot veni si eu?"

"Nu... este mai complicat... Asteapta ma aici la miezul noptii."

"Bine..."

O saruta si isi i-a ramas bun.

"Sti eu te..."Spuse Ralf si gura ii ramase impietrita. Mici petale de trandafir ii aparura in obraji. Baiatul pleca rusinat. Aproape alerga. Vera a ramas uimita. Nu a incetat sa isi i-a privirea de la el decat atunci cand a disparut dupa padure.

Vera nu a plecat de langa lac. A ramas acolo asteptandu-l pe Ralf.

"Dovlecel, esti sigura ca nu vrei sa mananci nimic?"

"Da, bunico. Ma simt bine..."

Batrana cu ochii de smarald se indreapta catre fata. 

"Esti fericita, nu-i asa?"

"In extaz, bunico..."

"Acum, asculta-ma cu atentie, scumpo. Dragostea e ca ploaia de vara: Incepe dintr o data si curge cu multa sete... dar, la un momentdat se opreste. Nici nu iti dai seama cand. Vreau sa ai grija de tine, dovlecel"

"O sa am, bunico. Iti multumesc"

Vera isi imbratiseaza bunica cu lacrimi in ochi. Aceasta pleaca inapoi in casuta veche de lemn. Fata ramane cu ochii atintiti spre lac. Vantul adie usor si face ca apa din lac sa porneasca un dans... un dans care pare magic. Un dans care spune o poveste. Aceasta poveste o tine pe Vera sub vrajile ei, pana la miezul noptii.

Dintr-o data fata tresare. "Trandafir?"se gandeste ea."Asta inseamna ca-

-Buna. M-am intors"spuse Ralf si in obraji iar ii apar doua petale de trandafir rosii."Ma gandeam... Ce ar fi sa facem o plimbare pe langa lac?"

"Orice vrei tu.."

Si asa se plimbau, tinandu-se de mana ca in prima zi. Nu vroiau sa se gandeasca la nimic. Luna ii privea cu multa dragoste. O bufnita batrana isi incepe cantecul acompaniata de 3 greieri mici si de sunetul bland al vantului.

~Frunzele incep sa creasca mari~

Un mic sarut incheie noaptea magica. Baiatul pleaca aproape fortat spre casa. Vera pleaca ametita de mirosul de trandafir.

In noaptea aceea nici unul dintre ei doi nu au putut sa doarma. Isi doreau ca dimineata sa le sopteasca ca este o noua zi pentru ei doi.

Dupa multe sperante, soarele apare. Ralf apare la geamul fetei la rasarit.

"Hai sa facem o plimbare"

"Sigur."

Ralf o duse pe fata in locul lui secret. Locul stiut doar de el. Un loc care parea ireal. O campie plina cu flori de toate culorie, avand in spate un izvor cu apa ca de cristal.

"Este... este... este..." Fata ramase fara cuvinte. Ochii ei sclipeau.

"Asteapta aici" ii spuse Ralf. 

Si baiatul alerga catre campul cu flori. Vroia sa-i faca un buchet Verei. Era la fel de incatat ca un mic baietel. I-a cules 3 dintre cele mai frumoase flori : Crizantema, Orhidee si Trandafir rosu.

Cu un mers usor impiedicat, baiatul, imbujorat ii daruieste fetei florile. Fata, in multumeste cu un sarut.

~Incep sa creasca bulbi~

"Haide. Vino cu mine la izvor"ii spuse Ralf.

Izvorul avea un aer misterios. Parea ca plange. Vera atinse apa. Era o apa rece, trista, apa care o facu pe Vera sa suspine.

"S-a intamplat ceva?"spuse baiatul

"Nu...nimic...doar ca..."

Va urma.

joi, 22 iulie 2010

ISTORIA UNUI TRANDAFIR-I.


~Te aud. Pot simti ca esti aici~

Vara, ora 6:23. 

Vera se plimba pe marginea lacului. Mireasma florilor ii imbatau inima. Obrajii rosii ca para focului erau in contrast cu pielea alba ca zapada. Rochia alba ii cadea fin peste picioarele usor taiate de spinii trandafirului din gradina bunicii ei.

"E totul in regula, dovlecel?"

"Da, bunico...cred ca ma voi duce sa fac o plimbare"

"Desigur, scumpo"

Mergand pe alee, Vera incepe sa-si simta corpul grew. Picioarele ii sunt amortite. Vera cade ametita pe pamantul umed.

Stai. Mirosul acela. Pare cunoscut. Trandafir. Dar... cum ?

"Hei... Te simti bine?"Vera simte cum inima incearca sa ii iasa din piept. Dar, in mod surprinzator, se simte bine. Vede doi ochi caprui care se uita ingrijorati la ea. Vede parul saten care cade peste ochi. Vede un baiat. Simte cum inima i-o ia la galop cu 100.000 de kilometrii pe ora.

"A, da... ma simt bine...cred... Ce s-a intamplat?"

"Te-am gasit zacand pe pamant, asa ca te-am luat si te-am dus intr-un loc..."

Vera nu mai auzea si intelegea nimic. Parfumul acela de trandafiri ii amortea corpul. Acei ochi somnorosi o priveau insistent-Deci, ce spui?"

"Poftim?"

~Un sambure este sadit~

"Te simti in stare sa te ridici?"spuse baiatul razand.

"Ah, da...desigur" spune, imbujorata Vera.

"Haide...Cum te numesti?"

"Vera... Vera Twist, tu?"

"Ralf, Ralf Hamilton. Incantat. Locuiesti aici?"

"Nu sunt doar in vizita la bunica.."

"...Pacat... Si... spune-mi ceva despre tine"

Discutia incepe. Pareau asa de interesati unu de altul. Acel miros de trandafir... Vera  se simtea legata de el. 

"Te pot conduce acasa?"

"Desigur... dar este ceva de mers..."

"Nici o problema"

Mergeau incet. Timpul, induiosat de cei doi copii incetineste, dandu-le timp sa se cunoasca mai bine. 

Usor, usor, incep sa se apropie unul de altul. Mainile lor se ating. Mana lui era asa de calda. O  i-a de mana, fata se inroseste dar nu spune nimic. Luna ii privea fermecata de cei doi.

~Incet, incepe sa creasca o mica planta~

Sperau ca acest moment nu va mai veni dar in cele din urma au ajuns la casa bunicii fetei.

"Ei... e vremea sa ne luam ramas bun" spuse Vera.

"Nu, nu asa..."

Si o i-a de mana si o saruta, acolo, in fata casei bunicii. Fata se simtea mai bine ca oricand. Si se sarutau acolo, in liniste fara sa stie ca sunt urmariti de niste ochi imbatraniti si nespusi de fericiti ai unei batrane.

Va urma.